Legenda Bradului de Crăciun

Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult-
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:

 

Când la Betleem Maria,

Săvârşind călătoria,

L-a născut pe Fiul Sfânt

Îngerii din cer cântând

Au dus vestea-n lung şi-n lat

Că un Rege luminat

Cu mărire va veni,

Pământul va moşteni.

 

Pe-atunci, în ţara aceea,

Care se numea Iudeea,

Domnea Irod- împărat

Stăpân rău, ne-nduplecat.

Tulburat de-această ştire

A tunat către oştire:

 

-Dau poruncă-mpărătească

Urma Lui să se găsească

Şi cu viaţă să-mi plătească

Pentru că a cutezat,

Să se creadă împărat.

 

Maica Pruncului Iisus

Alergând în jos şi-n sus,

Fiului său Preacurat

Adăpost I-a căutat.

Dar după o zi întreagă

Obosită, fără vlagă,

S-a oprit şi s-a rugat

De-un stejar verde, bogat:

 

-O, stejare credincios,

Lasă-ţi crengile în jos,

Frunza lor pe noi să cadă,

Ostaşii să nu ne vadă.

Ajutor de ne vei da,

Bine te voi cuvânta!

 

-Maică Sfântă, iubitoare,

Frunza mea e foşnitoare,

Zi şi noapte n-are tihnă

Nu găseşti sub ea odihnă!

Iar de-ţi plânge copilaşul

Va auzi ostaşul.

 

-Cât puteai să fii de bun!

Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:

Toamna când o să coboare,

Verdele să-ţi ruginească,

Vântul să te desfrunzească.

Frigul iernii îngheţat

Să-l întâmpini dezbrăcat.

Frunzele să-ţi crească iară,

Doar târziu, în primăvară.

 

-Mă rog, ţie, fagule,

Primeşte-mă, dragule,

În frunzişul tău umbros

Ca să-L aperi pe Hristos!

Ajutor de îmi vei da,

Bine te voi cuvânta!

 

-Cât de mult mi-ar plăcea mie

Din ramuri să-ţi fac chilie,

Dar mă tem oastea când vine,

Pruncul tău să nu suspine

Şi pentru această vină,

Să mă taie din tulpină!

-Nici tu nu vrei să fii bun!

De-aceea şi ţie-ţi spun:

Teme-te când  în pădure

Va intra om cu secure

Căutând din loc în loc

Lemne bune pentru foc,

Că atunci tulpina ta

Se va prăvăli şi ea!

 

-Brad înalt, cu frunză deasă,

În umbrarul tău mă lasă

Căci ostaşi cu lănci de fier

Viaţa Pruncului mi-o cer.

Ajutor de îmi vei da,

Bine te voi cuvânta!

 

-Maica Domnului Hristos,

Eu îţi mulţumesc frumos,

Că pe mine m-ai văzut

Şi-ajutorul mi-ai cerut.

Pruncului înfăşeţel

Îi voi face legănel

Şi încet îi voi doini,

Până când va adormi.

Din răşină, tămâioasă

I-oi aprinde către seară,

Iar din conurile mele

O să-I fac lumânărele

Pân’ la răsărit de stele.

-Mulţumescu-ţi, brad frumos,

Ai fost bun şi credincios!

Fapta ta cea minunată

Va primi sfântă răsplată:

De acum până-n vecie,

Lumea trebuie să ştie

Că eşti pomul de Crăciun

Pentru tot creştinul bun.