Semne de punctuație - poezie

Semne de punctuație

Când de scris te-ai apucat,
Să scrii cu …alineat!
De propoziția s-a sfârșit
Și tonul a coborât
Să nu uiți să pui un…punct.
Dacă tonul urcă tare
Să pui….semn de întrebare!
Iar de auzi o mirare,
Un îndemn sau chiar strigare
Să pui…semn de exclamare!
Și într-o enumerare
Sau chiar dup-o adresare
Fii atent și caută
Să scrii clar ….o virgulă!
Iar când cineva vorbește
Nu uita să pui pe loc…
Linia de dialog!

sursa: http://invatatoareacatalina.blogspot.ro/2011/08/scurta-recapitulare-pregatire-pentru.html
 

Atelier de creație - Înger confecționat din hârtie pliată

Înger confecționat din hârtie pliată

Semnele de punctuație și de ortografie

Nr. crt.	Semnul de punctuaţie	Simbol	Utilizare	Exemple
1.	Punctul	.	Marchează finalul unei comunicări.	Mara culege flori.
2.	Semnul exclamării	!	Se scrie la sfârşitul unei comunicări care exprimă:      - o exclamare      - o poruncă      - un îndemn      - un salut      - o urare      - o strigare	Ce frumos a cântat Maria! Nu te juca cu chibritul! Învaţă mai mult! Bună ziua! La mulţi ani! Maria, vino la mine!
3.	Semnul întrebării	?	Marchează finalul unei propoziţii interogative.	Când pleci în excursie?
4.	Două puncte	:	Se scriu înaintea - unui dialog                                                      - unei enumerări	Tata mă întreabă:    -Ce notă ai luat?    Am cules multe fructe: piersici, mere, prune.
5.	Virgula	,	Separă în propoziţie cuvintele unei enumerări. Separă cuvintele, care arată persoana căreia ne adresăm, de restul comunicării.	Mihai, Ştefan, Livia şi Adina sunt prieteni buni.    -Diana, să nu pleci fără să mă anunţi!
6.	Linia de dialog	-	Marchează fiecare replică dintr-un dialog.	-        Ai citit " Amintiri din copilărie" ? -          Da, încă din clasa a III-a.
7.	Punctele de suspensie	…	Marchează finalul unei propoziţii, sugerând o invitaţie la  meditaţie asupra textului.	"apoi eu am să mor, Niculăieş, şi tu să nu spui la nimeni…" (M. Sadoveanu- " Un om năcăjit")
8.	Parantezele	( )	Cuprind o completare, o explicaţie în amănunt.	Pronumele ţine locul obiectelor ( fiinţe sau lucruri).
9.	Liniuţa de unire (cratima)	-	Marchează rostirea împreuna a două cuvinte.	- Ce-ai de spus în apărarea ta?
10.	Punctul şi virgula	;	Indică o pauză în comunicare, de obicei între propoziţiile unei fraze.	Andrei pleacă în grabă; are mult de  mers până la bunici.
11.	Ghilimelele	" "	Marchează începutul şi sfârşitul unui citat, un titlu folosit în interiorul propoziţiei.	"Când venea tata noaptea, de la pădure, (…) îngheţat de frig şi plin de promoroacă , noi îl spăriam, sărindu-i în spate pe întuneric."           ( Ion Creangă - " Amintiri din copilărie")

Cântece de iarnă

 

 

 

Petrecerea de Halloween

Atelierul lui Moș Crăciun

Legenda Bradului de Crăciun

Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult-
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:

 

Când la Betleem Maria,

Săvârşind călătoria,

L-a născut pe Fiul Sfânt

Îngerii din cer cântând

Au dus vestea-n lung şi-n lat

Că un Rege luminat

Cu mărire va veni,

Pământul va moşteni.

 

Pe-atunci, în ţara aceea,

Care se numea Iudeea,

Domnea Irod- împărat

Stăpân rău, ne-nduplecat.

Tulburat de-această ştire

A tunat către oştire:

 

-Dau poruncă-mpărătească

Urma Lui să se găsească

Şi cu viaţă să-mi plătească

Pentru că a cutezat,

Să se creadă împărat.

 

Maica Pruncului Iisus

Alergând în jos şi-n sus,

Fiului său Preacurat

Adăpost I-a căutat.

Dar după o zi întreagă

Obosită, fără vlagă,

S-a oprit şi s-a rugat

De-un stejar verde, bogat:

 

-O, stejare credincios,

Lasă-ţi crengile în jos,

Frunza lor pe noi să cadă,

Ostaşii să nu ne vadă.

Ajutor de ne vei da,

Bine te voi cuvânta!

 

-Maică Sfântă, iubitoare,

Frunza mea e foşnitoare,

Zi şi noapte n-are tihnă

Nu găseşti sub ea odihnă!

Iar de-ţi plânge copilaşul

Va auzi ostaşul.

 

-Cât puteai să fii de bun!

Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:

Toamna când o să coboare,

Verdele să-ţi ruginească,

Vântul să te desfrunzească.

Frigul iernii îngheţat

Să-l întâmpini dezbrăcat.

Frunzele să-ţi crească iară,

Doar târziu, în primăvară.

 

-Mă rog, ţie, fagule,

Primeşte-mă, dragule,

În frunzişul tău umbros

Ca să-L aperi pe Hristos!

Ajutor de îmi vei da,

Bine te voi cuvânta!

 

-Cât de mult mi-ar plăcea mie

Din ramuri să-ţi fac chilie,

Dar mă tem oastea când vine,

Pruncul tău să nu suspine

Şi pentru această vină,

Să mă taie din tulpină!

-Nici tu nu vrei să fii bun!

De-aceea şi ţie-ţi spun:

Teme-te când  în pădure

Va intra om cu secure

Căutând din loc în loc

Lemne bune pentru foc,

Că atunci tulpina ta

Se va prăvăli şi ea!

 

-Brad înalt, cu frunză deasă,

În umbrarul tău mă lasă

Căci ostaşi cu lănci de fier

Viaţa Pruncului mi-o cer.

Ajutor de îmi vei da,

Bine te voi cuvânta!

 

-Maica Domnului Hristos,

Eu îţi mulţumesc frumos,

Că pe mine m-ai văzut

Şi-ajutorul mi-ai cerut.

Pruncului înfăşeţel

Îi voi face legănel

Şi încet îi voi doini,

Până când va adormi.

Din răşină, tămâioasă

I-oi aprinde către seară,

Iar din conurile mele

O să-I fac lumânărele

Pân’ la răsărit de stele.

-Mulţumescu-ţi, brad frumos,

Ai fost bun şi credincios!

Fapta ta cea minunată

Va primi sfântă răsplată:

De acum până-n vecie,

Lumea trebuie să ştie

Că eşti pomul de Crăciun

Pentru tot creştinul bun.